|
Era deja istovit de cautare si de atata timp petrecut pe drumuri.
Doar sufletul sau ii mai dadea putere sa mearga mai departe. Incet, incet, inainta copilul
pe un drum pustiu pana ce, in zare, ii aparu o casa ce parea nelocuita...
Se hotari sa intre. Acolo gasi una dintre
cele mai frumoase odai pe care le vazuse vreodata. Plina cu tot soiul de perne, tablouri, oglinzi, clopotei si alte
dragalasenii, ii aminti de casa lui si de parintii lui si il cuprinse un dor adanc. In timp ce statea el asa pe
ganduri, isi aminti de bagheta magica primita de la animalutele de plus si se gandi ca ar putea sa o foloseasca sa
vada ce se va intampla. Zis si facut! Abracadabra si... iata ca toate obiectele din odaie prinsera grai... Si mult
mai vorbeau intre ele! Copilul isi lua inima in dinti si intreba o oglinda daca stie unde se afla taramul
copilariei, povestindu-I, motivul pentru care plecase de acasa, tot drumul si aventurile sale. "Of, copil, copil,
zise oglinda, dar mult iti mai trebuie sa iti dai seama ca tot drumul tau a fost facut pe taramul copilariei si,
ca tu ai fost si esti, pe taramul copilariei , inca, de cand te-ai hotarat sa pleci in cautarea lui!
Oare nu ti-ai simtit sufletul mai temerar, mai incantat in tot acest timp?" Gandind-se in urma, la toate aventurile
sale, la orasul de lemn, la animalele de plus, la castelul cu printese, la comoara lui, chiar si la padurea
fermecata cu jocurile ei seducatoare, copilul isi dadu seama ca, intr-adevar, in tot acest timp isi simti
sufletul mai puternic, mai fericit...
Cu totii ne lasam prinsi de lumea in care traim si uitam sa ne bucuram de lucrurile simple, sa vedem frumusetea
din ceea ce ne inconjoara, sa inventam lucruri noi, sa fim spontani si sa gandim liber. Uitam ca am facut toate
acestea, odata, atunci cand am fost copii...
Taramul copilariei exista in fiecare dintre noi. Trebuie doar sa-l regasim si sa incercam sa retraim emotiile care
ne implinesc sufletele.
|
|
Produse similare
|
|
Info pagina
Inchide info
