|
Copilul isi lua ramas-bun de la printese si, desi, cu inima
stransa - pentru clipele minunate petrecute la castel - porni mai departe la drum.
Stia de la printese ca, in drumul sau, va trebui sa treaca prin Tara Niciunde, in care se zvonea ca domnea Balaurul Verde.
Tara Niciunde era, de fapt, o padure fermecata in care Balaurul pusese capcane viclene la tot pasul.
Nu dupa mult timp, copilul vazu primele semne ale padurii. Brazi si copaci verzi, animalute si drumuri intortocheate.
Ce frumos i se parea totul, nu era nimic infricosator acolo. Chiar mai mult, sub trunchiul unui copac, copilul
descoperi un joc de culori tare interesant. A stat acolo sa se joace... Mai departe, langa un rau, era un
alt joc cu desene si animalute... Ramase si aici sa se joace... Si iata cum, pe negandite, copilul petrecu ani de
zile in padurea fermecata din Tara Niciunde, fara sa-si dea seama ca timpul zbura si el nu se mai dadea
dus. Era asa de incantat de jocurile de acolo, incat nu simtise cum a trecut vremea...
Intr-o zi, insa, in timp ce era preocupat sa puna in ordine niste bile colorate, isi aminti cum, mai demult,
se juca la fel cu sora sa si, dintr-o data, si-a dat seama care era siretlicul Balaurului Verde.
"Vai, vai, ce era sa fac! M-am lasat prins in capcanele Balaurului! Trebuie sa plec cat mai repede, sa fug de aici!"
Isi deschise comoara sa il ajute sa-si revina din vraja si apoi, croindu-si drum printre hatisurile padurii si
jocurile care il fermecasera, pleca mai departe.
|
|
/home/taramulc/public_html//promo/carte-handmade.jpg
-
-
-
-
-
-
-
|
|
Info pagina
Inchide info
